Shaditza's Blog

Mai tii minte seara aia???Mai tii minte ca ne-am vazut la Modarom, tu te certai cu mami tau cand noi tocmai coboram din taxi? Eu tin minte perfect, de parca ar fi fost ieri, pentru ca, sincer sa fiu, atunci cand te-am vazut mi s-a luminta seara. Probabil ca ai reusit sa iti dai seama, pe moment, ca nu esti o fata ca oricare alta in viziunea mea. Probabil ca ai observat ca tot drumul pana la Spar si tot drumul de la Spar pana in Xen am stat mai mult pe langa tine….de ce crezi k s-a intamplat??? Imi mai aduc aminte la fel de clar cum am intrat in Xen si cum, dupa 10 minute te-a agatzat “Braila” si ai stat la masa cu el mai toata seara….yey , si mai tin minte ca spre sfarsitul party-ului am dansat impreuna…Mai stii? Doar noi doi eram pe ring, (ma rog si Pheonix da mai avea un pic si cadea….:) ) Si mai pot…Mai stii ca am mers in Ground Zero dupa aia? La 4 dimineatza…Si la un moment dat chiar mi-am facut curaj, si chiar te-am invitat la dans, si ti-am intins mana, si pentru prima data mi-ai dat mana, ai acceptat sa dansam si mai ales, mi-ai zambit, si ai aprins in mine ceva ce nimeni alta nu a reusit, NIMENI. Si totusi, imi mai aduc aminte ca s-a intamplat sa ne sarutam desi a fost nevoie de un curaj enorm din partea mea, mai ales ca dupa ce ni s-au atins buzele, inima mea, si asa bolnava, a inceput sa bata de 30 de ori mai tare…M-ai sarutat si m-ai cucerit instant. Mai stii? Mai stii ca m-am intors de cateva ori inainte sa plec numa pentru a te mai saruta o data, si inca o data, si inc-o data…Mai tii minte primul mesaj pe care ti l-am dat si ca am fost singurul caruia i-ai raspuns? Si cu ocazia aia, mi-ai dat si id-ul tau de mess cu conditia de a nu rade ) Mai tii minte prima noastra conversatie??? in care eu ti-am zis k in vinerea aia ai trezit sentimente in vreo 3 personaje….si tu mi-ai taiat-o brusc, spunandu-mi sa te las in pace cu Braila, Galati, Dorohoi sau de unde e el, ca nu te intereseaza, sau Victor caruia i-a taiat Denny macaroana brusc, si fara drept de apel…si mai eram eu. Mai stii ce mi-ai zis?? “in cazul celui de-al 3-lea personaj, povestea poate continua…si mia stii ca dupa vreo 2 zile(daca nu ma insel) ne-am intalnit in Britt, eu eram cu Pheonix si tu stateai la masa din colt cu Denny in dreapta ta si cu miraculosul “N-AM BANI, N-AM BANI” in stanga, si am venit si te-am pupat pe obraz. Stii de ce? Ca nu stiam ce sa fac, sincer imi inghetzase sangele in vene….Mai tii minte seara care a urmat? Eu da.

Patrice spunea intr-un cantec de al lui, si anume  “Clouds”: “I used to teach you, now you teach me” Poti sa iti imaginezi la ce se refera in cazul nostru??? Hai sa-ti fac misiunea mai usoara. Mai tii minte cand sufereai ca erai certata cu Daiana? Mai stii ce ti-am zis??? Lupta, copile, fa tot ce tine de tine, sari in carca ei, bate-o, nu o lasa sa scape pana nu vorbeste cu tine….nu crede in miracole, bazeaza-te pe ele. Aici te-am invatzat eu dar a venit momentul in care a trebuit sa plec si mai stii ce mesaj mi-ai trimis??? “Asta este momentul in care trebuie sa incepi sa lupti pentru ceea ce iti doresti si peste 5 luni, Sarmisegetusa 3, sc. D, ap 20!!!(cred, nu mai stiu exact adresa, stiu numa cum sa ajung) Ai reusit sa ma inveti din nou ceea ce stiam deja, si mult mai important, m-ai invatzat sa pun in aplicare lucrurile pe care le stiam.Si iti promit ca, atata cat tine de mine, o sa lupt si n-o sa ma las doar pentru ca mi-ai demonstrat ca fericirea exista, dar alaturi de tine si, iubire, ca sa il citez si pe Bitza “in orice razboi, e mult mai usor in doi”

Si uite asa am ajuns la ultimul capitol al micii mele rememorari de evenimente. Mai tii tu minte ce vreau eu in mod special de la tine. De cand te stiu, acum , si cat timp te voi mai sti, un lucru vreau de la tine, si pentru a il obtine, sunt in stare sa ma dau la o parte din calea ta. One thing, si de altfel, cel mai important in toata viata asta, asa cum e ea, si , implicit cel mai impotant pentru mine. Mai stii care e? Hai ca te ajut din nou, un ZAMBET, iubire. Poti sa mi-l oferi? De ficare data am reusit sa smulg un zambet de la tine, si mai ales, am reusit sa iau jumate din el cu mine si doar asa pot lupta in continuare pentru ceea ce vreau. Trecutul nu mai exista, prezentul il impart cu tine, si viitorul…numai Dumnezeu stie…..Din vinerea aia (iarta-ma iubire da nu mai stiu data…:-s) totul s-a schimbat si am cam inceput sa fim noi:), ce bine suna, noi.

Si uite ca am plecat si acum suntem la 2000 de mile distanta dar sufletzelul meu e pe Sarmisegetusa 3, la tine in camera, pe canapea, acolo pe perna ta si daca te uiti mai bine si daca crezi cu adevarat ca ceea ce iti spun e real, poti sa ii simti prezenta….

Mai poti sa rezisti inca 2 luni?? E greu da eu cred ca pot…pentru ca TE IUBESC

Iti multumesc pentru tot si sper ca tot ce-am scris aici sa nu fie prea mult sau ceva…..nu stiu voi fetele cum si ce apreciati, dar eu asta simt si stii deja mai tot, si stii ca sunt si boem tare si visator cand ma apuca…..

Alex: mi-e dor de tine…

Anca: mi-e dor de tine, DA :P si nha….

Doamne Dumnezeule….mor de foame. Si pt prima data de cand sunt aici, ba nu, pt prima data de cand MA STIU nu am ce manca:((. Voi va dati seama, sufar crunt de o foame incredibila, mi-e atat de foame incat nu pot sa dorm. Mi-e atat de foame ca nu pot sa gandesc. De ce credeti ca nu scriu in fraze intortocheate si lungi si greu de inteles? Pentru ca imi e foame. Nu cred ca va puteti da seama de cat de foame imi e.Ma rog pot sa o tin asa pana razpoimarti dar cred k v-ati dat seama de sentimentul care imi guverneaza stomacu. Si totusi daca nu v-ati dat seama IMI E FOAMEEEE. Este dezolant, deranjant, disperant si alte sindromuri cu D. Si s-au adunat toate in acelasi timp. Explicatie: am o foame de lup, atat de grav incat ma doare capu, nu pot sa dorm si/sau sa gandesc, este duminica noaptea, deci nici sa vreau nu gasesc un magazin deschis la ora asta, poate doar in Londra care e la 100 si ceva de kilometri, si si daca ar fi deschis, nu am bani sa imi cumpar de mancare, basically I am fucking screwed. Toti cei care o sa cititi chestia asta o sa mancati/beti/fumati ceva(orice) si chestia asta ma face sa iau lap-topu si sa mi-l dau de cap, dar nu pot sa il ridic pentru ca sunt lesinat de foame…..deci ceea ce va rog e sa lasati commenturi si sa imi dati solutii la aceasta problema, incercati sa fiti cat mai creativi. Cel/cea mai creativ/a va primi un premiu, si acela nu va fi mancare, pentru ca NU AM. Ne-auzim oameni, nu uratzi postarea da trebuia sa va zic chestia asta. Pace people.

Buna tuturo, azi m-am gandit sa bat campii si sa va povestesc….hmmmm…..chestii. Oau nu stiu cu ce sa incep[, sunt multe, se poate spune ca am trait pana la varsta asta…..le-am cam facut pe toate, in limita bunului simt. Am fost mai pe peste tot, am colindat de m-a luat gaia, vorba lu binik-mea, “te ia gaia” ha ha nici nu stiu daca sa scriu cu “i” sau “y”:)). Ma rog, bunik-mea….cate sunt cu ambele, de fapt, da ma rog. Familia mea nu este una normala, deloc, k doar io cu cine seman???? Suntem nesanatosi dar ar trebui sa ii cunoasteti pe ai mei. Voi astia care cititi si ii stiti pe ai mei, puteti sa confirmati. Tata, genul omului sobru, incruntat, exigent, demn de cel mai mare respect, are momente de un umor nemaintalnit, razi cu el de incremenesti, scuze, te caci pe tine de ras….e mortal, cand isi bate joc de cineva razi de te cocosezi, si de obicei eu sunt tinta asa ca va rog frumos sa nu va suparati cand ma atatc la unele misto-uri, sechele din tineretze. Mama  , e alt specimen:)), femeia aia nu are toate tiglele  pe casa, mori de ras. Nu e genu mamei ortodoxe, crestine, cu toti la masa si bla bla, nu frate, e neortodoxa, e rebela, se vopseste rosu la nunta, isi da 15000 de gauri in urechi, o doare pe ea la basca, ce mai tare. Imi e dor doar de zilele in care se aveau super bine ai mei, si de momentele in care ma verificau la teme amandoi, in spirit de cea mai hazlie gluma. Tata nu se putea abtine din ras, si mama radea infundat pana dadea pe afara. Si imi spuneau “alexandruuuuuuu” cu un “u” cantat asa, te gadila la ureche. Eu auzeam si nu stiam daca sa rad sau sa plang, muream de oftica, si ma duceam drept la ei, demn , cu barbia sus,si spuneam: “da tata”. de aici dialog:

Alex: – “Da tata.”

Tata: – “Ia zi-mi tu mie, ce teme ai tu?” (mama deja zambea)

Lasa tigara in scrumiera si sufla fumul afara ca o locomotiva, isi aseaza ochelarii asa ca mine, pune o fatza din aia gen “ascult cu interes” pune cotu pe masa si sta. Mama langa el il loveste usor peste cot si tata face scurt cu ochiu.

Alex: -”N-am pentru maine” (mare greseala)

Mama: “Normal ca nu are, n-are niciodata”

Tata :”Adu-mi si mie oraruuuuu” (mama tace ca nu mai poate vorbi ca o umfla rasu)

Alex: “Bine, ti-l aduc”  (foarte imbufnat)

Intre timp pana aduc oraru trec prin sufragerie bha si injur, de cobor toti sfintii in ordine alfabetica , fara sa se repete. Iau oraru, fac ajustarile de rigoare, gen ca nu am geogra maine k am tema si nu vreau sa ii arat, ca ma pune s-o fac. Ajung in bucatarie

Alex : “Ia”

Tata: “Nu “ia” , ci “poftim” ca nu sunt Prietenii tai de pe strada, da?

Alex: “Da da da”

Tata: “Oooo ai maine engleza, tu stii de-aia mha??? Stii tu Engleza?? (Eu fiind a 9-a si aici fiecare cu istoria lui dar stiam engleza)

Tata: ” Bine mha Lemsi(nu ma intrebati ce este, asa imi zicea tata cand se satura sa ma “verifice” si ma lasa sa plec), du-te in camera si stai degeaba….”

Alex: “O.K”

Si dus eram si lasam cartile si veneam inapoi ca sa vorbesc cu ei, si incepeam si radeam de toate alea, de mine, de asa zisele prietene si iubite, de cat de mult nu invatz, de ce vrem sa mancam, de mama, de tata, totu era amuzant in familie.

Dar s-a intamplat ca ei sa nu se mai inteleaga si sa se departeze unu de altu, sa se raceasca, si din pacate li s-a racit si sufletul. Nu mai sunt asa de calzi ca inainte, am crescut, am vazut relitatea asa cum e ea, cu defectele si caliatatile fiecaruia, si am vazut si eu cum sunt, ceea ce determina cum voi fi.

Nu mai e aceeasi atmosfera in casa, inainte casa era ceva spectaculos, cu lumini calde care te primeau inauntru, cu peretii loviti si zgariati de mine, cu amintiri peste tot, cu un televizor in functiune all day and all night ;macar obiceiul ala s-a pastrat; cu o mama cu un zambet dulce, mai dulce ca mierea, si cu un tata dur dar iubitor pana la Dumnezeu. Oameni pe care consecintele sociale i-au schimbat in rau, care au ales sa continue pe drumul lor propriu, impigandu-ma sa imi aleg un al treilea drum, doar al meu.

Acum e frig in casa, e rece,e durere in casa, furie neexprimata, dezamagiri, nu mai e aceeasi casa neet and tidy, acum it’s a wreck. Si numai mie imi pare rau. Imi pare ata de rau si port asta cu mine. Dar va rog nu bagati in seama toate astea, chill, e ok, Alexica va fi paici dar v-am mai dat o ocazie sa ma mai cunoasteti, s vedem cum profitati de ea. Pace people-shi Ne-auzim sau cum zicea Shakira(Alt nebun a.k.a. RAdu Sofran)  Ciao-uzim daca asa se scrie, Love ya bha coae, pana plec tre sa ajung in Coventry. Scuze all Pace. Ne-auzim:)

V-ati gandit vreodata cum ne putem da seama de sentimentul care ne guverneaza ziua??? Ce metode si ce criterii ne sunt necesare pentru a realiza ce e cu noi? Cum putem spune ca suntem tristi, sau veseli, sau neutrii??? Asa ne trezim oare dimineatza? Asta sa fie oare punctul critic al zilei cand vine vorba de ce si cum simtim??? Eu astazi m-am trezit cu o durere inimaginabila de rinichi. Inca ma dor si asta nu m-a lasat sa zambesc sau sa plang( pt. ca am observat ca daca fac miscari bruste risc sa innebunesc de durere). Nu aveam altceva nimic in minte doar acel gand care urla la mine “AAUUUU , boule te dor rinichii, dooo something.” Numa asta auzeam, numi la asta ma gandeam, doar asta simteam. Deci prin definitie, cum ar trebui sa fiu azi???? Cam care ar fi starea mea de spirit??? Presupun ca astazi as fi Dureros sau cev??? u figure that out. Lasati un comment dati un exemplu….de ce ne simtim cum ne simtim zilnic??? care este momentul decisiv al zilei??? CUM ne dam seama???

Acum simt 3 lucruri: durerea din spate care nu vrea sa ma lase sa uit ca exista, isi infige dintii in mine de parca ar fi un animal turbat, vrand neaparat sa ma vada cum ma chircesc de durere, simt cum imi bate inima din ce in ce mai tare caci nu am voie sa fumez aici, dar totusi o fac, senzatia aia de breaking the rules, si sentimentul unic pe care il lasa fumul de tigara care aluneca usor si se pierde in interiorul nostru , doar petru a se regasi si a iesi pe aceeasi cale pe care a intrat.

Dec dragii mei cum ma simt acum plecand de la premisele de mai sus??? Oare toate adunate implica ceva??? Ca la logica, e un silogism:

Alex simte durere

Durerea e inabusita de placerea de a fuma

daca termenul mediu este durere ca in cazul de mai sus, concluzia logica ar fi ca alex simte placerea de a fuma.

Vreau sa va spun ca silogismul nu e valid deoarece Alex le simte pe amandoua.

Stiu ca un sentiment este ceea ce rezulta din anumite trairi fizice combinate cu gadurile individuale, nu-i asa??? (mi s-a terminat tigara).

Acum , din punct de vedere fizic, simt ca ma doare ceea ce rezulta ca gandurile mele se avanta in cautarea unei solutii. Neuronii mei alearga in stanga si in dreapta ca sa gaseasca o solutie si eu ma simt obosit. Solutia este evidenta, ” ia ceva medicamente”. Poate ca ma va face sa ma simt mai bine. Dar de ce nu le iau???

Pot sa o duc asa pana la infinit si inapoi, si inca nu cred ca voi gasi un raspuns. Nu imi pot da seama cum se leaga decat in urmatorul fel: Negative cu Negative si Pozitive cu Pozitive. Dar poti fi fericit si cand te doare ceva atat de crunt. Eu sunt relativ fericit, dar totusi ma doare. Hai sa incercam ceva: Ganditi-va si voi la un raspuns, voi astia care imi mai cititi blogul si sa vedem ce iese:) pace oameni, ne-auzim

Pana mea, nu exista nimic elevat in ceea ce voi scrie……nu cred ca are sens si daca imi mai scapa un”k” in loc de “ca” , va rog sa ma scuzati. Imi place aici:) incep sa ma obisnuiesc cu locu asta si incep sa fiu happy. Tata zicea de fiecare data cand avem vreo discutie mai importanta si serioasa ca gandurile devin lucruri si asa e. Acum gandesc pozitiv si it works. I don’t seem to care anymore de ceea ce se intampla in tara mea natala. De evenimentele care m-ar fi putut deranja sau face sa sufar. Why the fuck should i care. V-am zis acum ceva postari ca Shade nu mai exista si ca Alex s-a intors. Me back baby. Mic uscat si cu inima cat o franzela. Fii bun si lumea va fi buna cu tine. Hai gata ca deja devin filosof. E atat de ok sa ai prieteni din alte tari, sa te chinui sa treci peste bariera asta care se numeste “limba”  oricat de fluent ai vorbi, englezii vorbesc si mai fluent, e intimidant dar pe mine ma face sa vreau sa vorbesc daca nu mai repede, macar la fel ca ei. Totu a inceput sa ma motiveze si sa stiti ca e foarte important sa te trezresti cu un big smile on your face. De 2 saptamani incoace asta mi se intampla. A venit finally, it’s here sunt FERICIT si vorba unei fete, vreau sa raman asa:). Nu sunt de mult timp aici dar a inceput sa ma afecteze. Un tip a descris Anglia ca fiind : ” food sucks, weather is worse, Marry fucking Poppins” si tind sa ii dau dreptate, vreau sa mananc:((((( vreau soare si mai ales vreau accente inteligibile. so besides for the food, the weather and the language i’m having a great time……ne-auzim oameni pace voua>:D<

Ii datorez drepturile de autor Anastasiei dar e totul atat de adevarat……

• de un soare calduros
• de voi
• de ea
• de un concert fain
• de un film bun
• de o seara pe banca
• de o imbratisare prietenoasa
• de un “servus” timid
• de convorbire luunga la telefon
• de o dupa amiaza intreaga la TV.
• de acel parfum.
• sa va aud cantand.
• sa va aud urland.
• sa va aud pe voi.

Voi observati ca tendinta omului e de a fi trist? De ce se regaseste lumea in sentimentul de tristetze??? Oameni buni , sa fii trist nu e bine, e nashpa. Nu faci nimic all day. Stai si te uiti pe pereti sau la cer si cauti luna dar n-o gasesti pt ca esti trist, si luna inseamna speranta, si deci si daca e acolo nu vrei sa o vezi si te minti in continuare ca o cauti. Dai vina pe tot pe mama, pe tata ca nu te inteleg si deci, esti trist.  Prietenii te fac sa fii trist, de ce? nu stii. Nu ai un motiv serios sa fii trist, ci doar iti place, simti ca traiesti si suferi deci existi. Esti trist pentru ca nu vrei sa lupti, esti trist pentru ca e mai comod sa spui ca esti neputincios in absolut orice privinta si sa nu faci nimic. Nu te poti ridica, nu poti lupta, nu ai determinarea necesara. Nu e totul numai lapte si miere, si credeti-ma stiu foarte bine asta. Suferinta exista, dar exista pentru a fi depasita, si pentru a ne demonstra noua, ca oameni, ca putem sa trecem peste obstacole. Si mie mi-ar fi foarte usor sa fiu trist. Sa defilez cu asta , eu sunt un om trist si deci nu fac nimic. Ma complac in situatia in care sunt si ajung la the ultimate compromise….My life is ruined.

Nu merge asa fratilor. Daca stau sa imi plang de mila o sa raman cu lacrimi si atat. Nimic nu vine de la sine totul trebuie obtinut. Si se obtine prin efort. Fericirea e un scop , si trebuie munca pentru a il atinge…keep that in mind.

Si eu am problemele mele, si mai ales una foarte grava pe care v-am relatat-o in postarea anterioara. Un om poate face alt om sa sufere crunt dar cel din urma trebuie sa treaca peste. Scopul scuza mijloacele , faceti orice e necesar sa fiti fericiti, nu va lasati mintea sa se acopere de nori pentru ca o sa fie din ce in ce mai greu, gasiti-va o pasiune, fructificati-o, duceti-o la cote maxime si…. gasiti-va alta. Daruiti iubire oricui si cineva vi-o va returna….continuati sa sperati, pentru ca speranta moare ultima. Eu inca sper ca va fi bine si inca vreau sa cred ca o voi mai tine in brate. Don’t give up. I will not and that’s a promiss…Stiu ca nu ii place cand scriu in engleza pace people ne-auzim:)

Basically mi-e dor, mi-e dor de tot, mi-e dor de mama, de tata, de bunici, de casa, de comfort, de zambetele involuntare din fiecare dimineata, de mama si de tata intelegandu-se bine, de mirosul de cafea care umplea bucataria si mai ales imi e dor de ea.  Nu spun ca nu imi e bine aici , pentru ca imi e si in mare parte datorita lui John si Andreea care sunt niste oamnei de nota 200. John e ca si tatal meu departe de casa. Are grija de mine si ma motiveaza sa fac numai bine. Drumu asta pare sa ma duca intr-un loc cu soare unde nu exista fetze incruntate sau suparari, unde grija zilei de maine nu exista si unde, probabil as fi fericit. Deocamdata nu sunt pentru ca nu am reusit sa ma despart de tot d familie si, mai rau e ca trebuie sa o fac ; asta am ales si asta voi face. Tot ce se intampla aici e spre binele meu .

Am plecat din tara si am lasat anumite treburi nerezolvate si cea mai apasatoare dintre ele este ca nu am avut ocazia de a mai vorbi o ultima data cu ea fata in fata sa-i spun ca mi-a fost draga dintotdeauna. Am sters-o de pe peste tot, din lista de mess, de pe facebook, dar din cap nu pot sa o scot, creieru meu nu are optiunea “ignore”. Am crezut ca asa o sa o pot uita de tot dar nu a fost sa fie…..a da si daca citeste cumva chestia asta sa nu cumva sa creada ca asta e intentia mea. Nu vreau sa o uit, si nu vreau sa ma uite dar amintirea ei ma face sa vreau sa ma dau cu capu de pereti.  Sigur exista un motiv in spatele acestui sentiment dar nu stiu cand il voi gasi. Mi-e greu sa nu vorbesc cu ea….she made me smile a lot….mai ales cand se alinta . A fost dragutz to say the least, si si asta e o amintire…..

Doamne cate sunt, cate s-au strans, cum am fost , cum sunt , si din pacate ceea ce a fost odata Shade  acum e Alex….sunt simplu Alex mic, slab, da cu inima cat o franzela .  Am trait atatea clipe frumoase cu atatia oameni care mai de care mai diferiti si fiecare dintre ei oameni care inca nu si-au gasit rostul in viata…si si eu pot spune acelasi lucru. Dar viata merge inainte si cu incredere vom putea trece peste toate obstacolele. Pace ne-auzim

P.S Abia astept sa se faca mare si sa spuna lucrurilor pe nume. Si eu o sa ma fac mare si atunci sa va feriti:)

Dragii mei, asta cred k ar trebui sa fie adevaratul articol. Pe vremea aia nu gandeam mai deloc, eram foarte subiectiv si ma gandeam k traiesc o super perioada din viata care azi de dmineatza la ora 11 si 10 minute s-a terminat brusc si dintr-o data din punctu meu de vedere. Nush, poate interpretez eu gresit sau n-am inteles exact care e problema dar stiu k din momentu asta fata aia super ok s-a transformat in mai mult dekt opusul.

Si k sa va explic si de ce, la acea minunata ora primesc un telefon de la ea si imi spune k prietenul ei vrea sa discute cu mine. Omul foarte chill m-a luat la intrebari si discutii despre legatura si “problema” mea cu ea. Prost am fost k m-am km speriat si nu i-am putut spune k am placut-o la un moment dat dar numai e kzu si k acum o vad doar k pe o prietena/amica sau ceva de genu. I-am comunikt numai ultima parte cum k o vad k pe o prietena. Conversatia s-a terminat brusc (ori s-a intrerupt ori mi-a inchis ) si asta a fost.

Toata chestia asta m-a facut sa iau o decizie in ceea ce o priveste si zic eu k este una favorabila mie pe termen lung. NU mai am ce discuta cu ea sau mai bine zis nu ma mai bag eu in viata ei sa-i incurc planurile. E si mai simplu asa si sper sa fie mai bine pt mine. Acum tremur k vita si ma gandesc la consecintele convorbirii si nu vad nimic pozitiv in toata chestia asta oricum as lua-o….ata ete ce va fi va fi. Pace voua si wish me luck ne-auzim.

Nu-s cine stie ce blogger sau scriitor dar imi place sa vorbesc….asta stiu sa fac si asta voi face in continuare. Nu pot sa cred k primesc commenturi de la oameni pe kre nu ii cunosc si poate nu-i voi cunoaste vreodata…..nu stiu kt de sincere snt toate dar tot ce stiu e k le apreciez a lot. Si bine mha oricum nu aveam de gand sa ma schimb pt nimeni( nu cred k as putea…). Dar schema e k i think too much cred. Nu ma pot arunca cu capu inainte asa cum o fac norocosii aia…pt mine e prea periculos. Si io ma ghidez dupa “cine ma place ma place asa cum sunt” trust me…. dar e greu sa o aplic in totalitate e ciudat. Stiu am scris numa lemne aici dar intelegeti voi ceva:) promit sa fac si altceva dekt sa-mi plang de mila….pace ne-auzim:)